Proteine complete, parțial complete, incomplete: scurtă descriere și principalele surse alimentare

Rețete

Am scris aici ce sunt proteinele și care este rolul lor în alimentație.

Din punct de vedere al valorii biologice, proteinele se împart în trei categorii:

  1. Proteine complete = conțin toți aminoacizii esențiali în proporții optime pentru sinteza proteinelor proprii organismului
  2. Proteine parțial complete = conțin toți aminoacizii esențiali, dar nu în proporții optime
  3. Proteine incomplete = le lipsesc unul sau mai mulți aminoacizi esențiali, iar cei prezenți sunt în proporții dezechilibrate

Proteinele complete mențin echilibrul proteic optim al organismului și ajută la creșterea organismelor tinere.

Proteinele parțial complete mențin și ele echilibrul optim al organismului, dar pentru a întreține creșterea este necesară combinarea mai multor surse la aceeași masă, deci o alimentație diversificată, și, eventual o cantitate mai mare.

Proteinele incomplete nu pot menține singure echilibrul proteic al organismului, deci au o valoare biologică scăzută. De asemenea, acestea nu pot susține nici creșterea organismelor tinere. Ele trebuie asociate cu celelalte tipuri de proteine.

Principalele surse de proteine:

Cele mai cunoscute surse de proteine complete sunt de origine animală: carnea (20 – 30%), ouăle (13%), brânzeturile (20 – 30%) și laptele (4%). Totuși, deși mai puțin cunoscute, există și printre vegetale surse de proteine complete: soia, quinoa, semințele de cânepă, hrișca, amaranthul și probabil, cu timpul, se vor mai descopri și altele. Acest subiect este supus cercetărilor.

Principalele surse de proteine parțial complete sunt din lumea vegetală: leguminoasele (mazăre, fasole, năut, linte, 20 – 25%), cerealele (grâu, orez, orz, ovăz, secară și altele, 10 – 15 %), pseudocerealele (mei și altele). Dacă mai amintim și varietatea de nuci și de semințe (17%) pe care o avem la dispoziție și pe care, iată, tot lumea vegetală ne-o oferă, atunci mitul proteinelor lipsă din alimentația vegetarianului se spulberă definitiv.

Un ovo-lacto-vegetarian nu se va teme, deci, deloc de lipsa proteinelor din alimentația lui.

Motive de îngrijorare nu sunt, însă, deloc, nici pentru vegetarianul total (vegan) din cel puțin două motive:

  1.  deși puține, există totuși surse vegetale de proteine complete 
  2. un vegetarian nu va consuma niciodată un singur produs alimentar la o masă. Meniurile vegetarienilor sunt, de regulă, foarte variate. Varietatea presupune combinarea mai multor surse de proteine vegetale la o masă, fapt ce conduce la obținerea proteinelor complete. Așadar, prin combinarea mai multor tipuri de proteine parțial complete la o masă se obțin proteine complete. Cum funcționează lucrurile? Simplu: proteinele parțial complete sunt proteine complementare și ele își compensează una alteia lipsurile de aminoacizi.

Susa foto: aici

By   -   Nov 30, 2014   -   0 Comment
YOU MIGHT ALSO LIKE